Anticoagulante: creşte riscul hemoragic.
Administrarea concomitentă de trombolitice sau alte medicamente antiagregante plachetare, de
exemplu ticlopidina: risc hemoragic crescut.
Administrarea concomitentă a digoxinei, duce la creşterea concentraţiilor plasmatice ale digoxinei
datorită scăderii excreţiei renale.
Acidul acetilsalicilic intensifică efectele litiului, triiodotironinei, sulfonilureicelor, anticoagulantelor,
barbituricelor. Efectele următoarelor medicamente sunt reduse de acidul acetilsalicilic: antagonişti
aldosteronici şi diuretice de ansă, antihipertensive, interferon alfa, uricozuricele (chiar şi la doze mici,
acidul acetilsalicilic reduce excreţia acidului uric, putând declanşa guta la pacienţii cu tendinţă de a
avea o excreţie scăzută a acidului uric).
Se recomandă un interval de 1–3 ore între administrarea acidului acetilsalicilic şi tetraciclinelor
(administrarea concomitentă produce complecşi neresorbabili).
Se recomandă precauţie la administrarea concomitentă a acidului acetilsalicilic cu metotrexat în
doze < 15 mg pe săptămână. Este contraindicată administrarea concomitentă a acidului acetilsalicilic
cu metotrexatul utilizat în doze ≥ 15 mg pe săptămână, datorită creşterii toxicităţii hematologice a
metotrexatului (în general, antiinflamatoarele scad clearance-ul renal al metotrexatului şi salicilaţii
deplasează metotrexatul de pe locurile de legare de proteinele plasmatice).
Acidul valproic: acidul acetilsalicilic creşte toxicitatea acidului valproic datorită deplasării sale de pe
locurile de legare de proteinele plasmatice.
Sulfamide antidiabetice: creşte efectul sulfamidelor, cu posibilitatea apariţiei accidentelor
hipoglicemice.
Probenecid sau alte uricozurice: acidul acetilsalicilic împiedică acţiunea de creştere a eliminării de
uraţi.
Spironolactonă: scade eficacitatea acesteia, deoarece acidul acetilsalicilic favorizează retenţia de
sodiu.
Legate de paracetamol
În cazul utilizării concomitente cu alte medicamente şi substanţe care determină deprimarea activităţii
sistemului nervos central (de exemplu sedative sau hipnotice, antihistaminice cu efect sedativ,
neuroleptice, antidepresive cu efect sedativ, alcool etilic), a fost raportată potenţarea efectului sedativ
şi deprimarea funcţiei respiratorii.
În cazul utilizării concomitente cu medicamente cu efect inductor asupra enzimelor hepatice, de
exemplu anumite hipnotice, antiepileptice (printre altele glutetimidă, fenobarbital, fenitoină,
carbamazepină), rifampicină, doze terapeutice de paracetamol, pot determina tulburări hepatice.
Acelaşi lucru este valabil şi pentru abuzul de alcool etilic.
Paracetamolul creşte timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare a cloramfenicolului.
În cazul administrării cronice concomitente de warfarină sau de derivaţi de cumarină cu paracetamol
în doze mari (peste 2 g pe zi), a fost raportată o creştere a efectului anticoagulant, cu manifestări
hemoragice. Prin urmare, este de preferat să se monitorizeze mai frecvent timpul de protrombină în
cazul tratamentului concomitent.
În cazul utilizării concomitente de medicamente care conduc la încetinirea evacuării gastrice, de
exemplu propantelină, absorbţia poate fi încetinită şi debutul efectului paracetamolului poate fi
întârziat.
În cazul administrării concomitente de paracetamol cu lamotrigină, s-a raportat reducerea eficacităţii
lamotriginei, datorită creşterii clearance-ului său hepatic.
Contraceptivele orale pot creşte clearance-ul paracetamolului.
Viteza de absorbţie a paracetamolului poate fi crescută de metoclopramidă sau domperidonă şi poate fi
redusă de colestiramină.
În cazul utilizării concomitente a paracetamolului şi zidovudinei a fost raportată o accentuare a
tendinţei de apariţie a neutropeniei şi hepatotoxicităţii. Prin urmare, acest medicament trebuie utilizat
concomitent cu zidovudina numai după o evaluare atentă a raportului risc/beneficiu.
Administrarea concomitentă pe termen lung de paracetamol şi AINS (în principal acid acetilsalicilic)
în doze mari creşte riscul de nefropatie analgezică şi de alte reacţii adverse renale.
Asocierea paracetamol-salicilaţi trebuie administrată pe termen scurt; diflunisalul creşte cu 50%
concentraţia plasmatică a paracetamolului şi măreşte astfel riscul hepatotoxicităţii acestuia.
Pot să apară valori fals scăzute ale glicemiei determinate prin metoda oxidaze/peroxidaze sau o
creştere falsă a valorilor serice ale acidului uric determinat prin testul fosfotungstic.